Dragoste de închiriat

Atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

În grandioasa Chină, tinerii care trec prin momente dificile când vine vorba de întâlniri în familie, deoarece-s singuri cuc, fiind prea ocupaţi să-i îmbogăţească pe alţii în special pe vestici, pot trece acum mai bine prin astfel de încercări, mulţumită unui serviciu de închiriere a jumătăţii. Serviciul este oferit on-line iar gama de „produse”  e atât de diversificată încât nu poţi să nu te îndrăgosteşti. Contra cost, bineînţeles.

sursa: apropo.ro

Moş Nicio-laie

Mie, nu mi-a adus una, dar aş vrea una bălaie, care să-mi facă  „măi-măi” la coaiΞ,

ei, şi ce-as mai vrea să ţopăie de bucurie-n p/_/la mea,

să se aplece, să se-ndoaie, să se-nvârtă,

temeinic să se fuτă

să-mi arate cum se scrie,

Kamasutra,

 când n-ai  hârtie.

ci doar un cearşaf, roşu mat, catifelat,

pe-un pat,

 alăturat, de-o şampanie la rece,

să mă răcesc când mă-ncălzesc şi apoi cu spor şi balonel gândurile să-i rătăcesc

Într-un orgasm absolut nepământesc.

Ţie ce ţi-a adus moş Nicio-laie şi ce ai fi vrut să-ţi aducă?

P.S. La mulţi ani Nicoleta; Să trăieşti Nicolaie!

Sunete pentru simţuri

Și acum că tot veni weekend-ul
merge o muzică bună și naturală care sa-ți încânte toate simțurile de
la mic la mare

Ţie ce sunete ai vrea să-ţi scoată?

Iadul în varinata: femei, alcool, droguri, jocuri de noroc. Pe scurt, închisoarea din Acapulco.

Deținuții dintr-o închisoare din Acapulco, Mexic, conștienți de greșelile făcute asupra societății,

cu o demnitate de invidiat și-au acceptat penitența și, mai mult de atât, în ideea de a suferi

mai abitir,

și-au transformat ”căminul” într-un fel de ”iad”.

Cel puțin așa cum apare el descris în varianta populară.

Polițiștii când, neavând probabil ce face, au făcut o razie au descoperit:

o   cocoși și păuni crescuți pentru lupte;

o   alcool;

o   saci întregi de marijuana;

o   19 prostituate, vii.

Și au rămas mască.

Cum te poți aștepta

din partea acestor purtători de chipiu pe capul gol să înțeleagă un demers atât de sublim,

cum este cel al deținuților din Acapulco.

Sursa: ProTv

Fufa’ feisbucistâ

Că de’, di nu ti vedi tăt’ poporu’ îi mai dijeaba ca o turâ-n şurâ cu badea Ion şi-ţ’ dăde de-o gumâ.

Ce-i drept

 acele vremuri, când, dacă pentru o altă gumă nu te mai lua şi a doua zi în şură, îţi puneai guma, ce-o aveai, în zahăr ca să ai ce molfăi şi a doua zi, au trecut molfăite de trecerea anilor.

Acum eşti o doamnă, şi ai şi facebook.

Şura acum se cheamă hotel.

Troaca - restaurant.

Totuşi, parcă ceva nu s-a schimbat la tine...

Lauda de sine

 

Nu miroase a bine.

Şi apoi se ştie că atunci când se promovează o rufă, primordial oricărei alte acţiuni, aceasta trebuie spălată bine.

Şi poate după merge „călcată” şi „apretată”,

astfel încât, c-un pic de imaginaţie, să-ţi dea un fel de satisfacţie în avans a cât de bine-ţi va sta în ea.

Oricum, eu susţin promovarea prin încercare directă, concretă şi rapidă

- mă gândesc că mai stau şi alţii la rând, şi nu e timp de pierdut -.

Mângâierea necesară absorbției calciului

Ea mângâie cu buzele sale senzuale o înghețată ce-i răcește trupul;

Soarele îi mângâie trupul rece, în cafeniu colorându-l și-n același timp timp vitamina D, necesară absorbției calciului, dăruindu-i;

Cafeniul trupului mângâie și ațâțâie dorințele înflăcărate de calciu încărcate;

Pe satinul alb, în lumina obscură inmiresmată cu pasiune, calciul în urma mângâierilor tandre, vivace și tenace apare încununând trupul cafeniu.

Miracolul boabelor de cafea

Sorb,

în valuri purtatate de adierea aburilor ce se revarsă din însăși fierbințeala ta, delicios de deliciosă,
aroma ta,
ce-mi învăluie gândurile în dorința de-a simți pe buze catifelarea ta cafenie,
dulce, amară, naturală,
desfătîndu-mi în desăvârșită desfătare fiecare simț în parte, ca o rază cotrobăitoare în așternutul de vise al pleoapelor mele, închise, nu prea devreme de Moș Ene.

O, cafea!!!...

Bani aruncaţi pe fereastra

 De ce ţi-ai lua un monitor mai mare decât îţi sunt ţie necesităţile de utilizare, pentru că,

cu cât e mai mare cu atât de zăpăceşte mai tare şi ca să-l vezi în toată-i splendoarea desăvârşită de pricepute mâini trebuie să stai mai la distanţă, şi nu ştiu cum e la tine dar eu sigur nu vreau să stau la distanţă, ci cât mai aproape

- metaforic vorbind, la o lungime de-o limbă -.

Gândeşte bine la ce ai nevoie şi nu fă risipă inutil, că te aşteaptă şi nebănuite costuri de exploatare.

P.S. Monitorul în discuţie e în stânga spate; se poate observa că aplicaţia deschisă nu ocupă toată suprafaţa de afişare.

Frontul Răsfăţului Naţional

 Îmi place ziua de luni ca un genunchi în coa...ste

Cred că suntem atât de mulţi care o urăsc, în aceeaşi platonică manieră, încît ne-am putea face sindicat.

Să se numeasă: Frontul Răsfăţului Naţional.

Iar ca primă măsură, propun:

obligativitatea felinelor noastre(prietene, soţii, secretare) ca-n poziţia tigrului să ne ofere un răsfăţ matinal,

întru ajutorarea depăşirii cu zâmbetul pe buze şi ochii sclipitori urâcioasa zi.

Înscrie-te acum!

Pe noi cine ne violează?

Dominique Strauss, bineînţeles.

Bănuiesc în sinea mea proprie şi personală că aşa centuriști cum suntem

- năcliţi şi milogi -

când ne-am prezentat în patru labe

în faţa măreţiei lui Strauss, nu am reuşit să-l incităm la un viol

- are omul standardele lui -

dar, văzând că avem ceva potenţial ne-a dat o arvonă să ne gătim un pic

...aşa, pentru un viitor...prosper.

Partea faină e că bravii noştri demnitari s-au gătit doar ei,

nu şi pe noi,

deşi tare cred tot noi o să simțim...sula...în coaste.

Diferenţe

Că de n-ar fi nu s-ar povesti,

 nici între bărbaţi, seara la bar cînd scap de ale lor consoarte cu moaţe pe cap,

nici între femei când ale lor bărbaţi le mai lasă-n pace şi se duc la bere, să poată vorbi, şi ele,  cu prietenele lor în linişte, pace şi desfrânare.

Pompieriţa

 

De mică îşi doreşte să se facă şi acum a ajuns numai bună:

sprintenică

- o să se poată pune în poziţia necesară oricărei situaţii pentru a stinge focul năpraznic-

şi creolă

- după ce o să se mai ardă, pe ici pe colo, n-o să-i înflorească, prea evident, bujorii de cadână în obraji-.

Şi apoi e şi sârguinciosă, 

şi-a instalat de ceva timp în casă o bară, la care face practică cât de des e cu putinţă, tocmai în ideea de a fi mereu la înalţime în faţa bărbaţilor, viitorii ei colegi.

Are careva vreun foc de stins, s-o vedem ce ştie să facă?

Se îmbată cu apă rece

Daniela Crudu în a ei inteligentă măsurată de indicele microIQ

- același întâlnit și la gărgărițele de centură  -

consideră despre somitatea personală:

„Sunt o zeiță pentru pușcăriași!”

Și eu cred, aproape la fel...Și-n ideea de a fi pe aceeași lungime cu ea aș înlocui

„zeiță” cu „material de...”.

 Completați voi mai departe!

Sursa: http://www.click.ro/vedete/romanesti/crudu-zeita-puscariasi_0_1168683235.html

Oana Zăvoranu - Exorcizată

Umblă vorba prin târg că cei de la Playboy

s-au apucat s-o exorcizeze pe zâna urlatului și a zbieratului Oana din Zăvoi într-un pictorial strigător la cer.

Aceeași vorbă spune că vizionarea pictorialului presupune căști de protecție, de nu vrei, ca până vei da iarăși nas în nas cu ea pe tărâmul smoalei să te bucuri de liniștea absolută a păcatului.

„Emoție de...” primăvară

A venit primăvara, descoperă-ți fesele cumva,

cu adierea vântului sau mai bine cu mâna ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, 

că o să-mi crească membrul erect până-n nori,

că ai să te ascunzi, mergând sub soare,

și eu, am să privesc ale tale buci călătoare.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,

îmbrăcat mă arunc în mare,

Șuier, strig, mă înnec, mă prefac

într-o plută c-o cârma mare.

Scored at both ends

 

În opinia, atât a mea, cât şi a specialistei în marketing

–Kelly -,

o bună strategie de promovare a unui bun sau serviciu este să-i aminteşti mereu clientului ce foloseşte.

Ideal este ca acesta să devină, cum spun specialiştii, un client prescriptoriu,

adică acel client care, deşi dat peste cap în urma folosirii bunului sau serviciului îşi aminteşte numele acestuia cu exactitate şi-l recomandă prietenilor.

Compasiune

Nu-i aşa că-ţi creşte compasiunea văzând cu ochii şi te podidesc simţăminte de împreunare a compasiunii tale, cu voia ei, cu nevoia ei

- compasiune cu forţa se numeşte 7 ani în răcoare, şi nu e cu Brad Pitt, deşi se recomandă să nu stai, la duş, pitit -.

Îi citeşti pe trup bunăciunea

 sufletului şi ştii că, de-ai fi în locul ei, ea ţi-ar da o mână de ajutor, când în şuturi te-ar ridica hingherii-n dubă, pentru expunere indecentă.

Cât îi de bună! Nu?

De toate, pentru toate

Scumpele noastre secretare.

De-a lungul timpului cu toții am beneficiat de îmbelșugata lor greață. Parcă izvorăște din ele sau le-o pune cineva...probabil că nu!

- Cine ar fi atât de smintit? -

 O simți imediat ce, făcând mai multe plecăciuni decât în fața Papei și sărutându-le, declarativ, fiecare por al mâinilor lor distinse

- cu perierea șefului -,

 intri în a lor sanctuar, și cu doleanțele tale insignifiante pe lângă dezbaterile lor existențiale despre presupusa erecție a sefului, observată de ai lor ochi ageri, când s-a ridicat de pe scaun și s-a uitat pe geam ca să vadă și altceva decât „țâțanele de vacă” a colegei de la aprovizionare,

le deranjezi în timpul orelor de program, inscrise cu litere de-o șchiopă la intrare, când ele tocmai s-au oprit

- totuși, când au început?-

să soarba din cafeaua nătărăilor ce au încercat să le câștige mult râvnita bunăvoință și să mai schimbe, între ele, câteva vorbulițe...

Mă gândesc că nu de cafea au ele nevoie...

Cine știe, mai jos să scrie!

Vreau...

Ţie chitară,

Ce-mi dezmierzi auzul,

Să-ţi întind coardele...

Pâna pe cele mai înalte note,

Pe portativul desenat de noi, în noi...

Şi apoi, să-mi slobozesc,

Pe trupul tău,

Din strânsoare, degetele flămânde.

Să te mângâi...tandru, duios,

Şi apoi să-mi dezmierzi auzul,

Şi mai cu foc...

Până-n zori,

 C-un pic de noroc!