„Emoție de...” primăvară

A venit primăvara, descoperă-ți fesele cumva,

cu adierea vântului sau mai bine cu mâna ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, 

că o să-mi crească membrul erect până-n nori,

că ai să te ascunzi, mergând sub soare,

și eu, am să privesc ale tale buci călătoare.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,

îmbrăcat mă arunc în mare,

Șuier, strig, mă înnec, mă prefac

într-o plută c-o cârma mare.