Dominique Strauss, bineînţeles.
Bănuiesc în sinea mea proprie şi personală că aşa centuriști cum suntem
- năcliţi şi milogi -
când ne-am prezentat în patru labe
în faţa măreţiei lui Strauss, nu am reuşit să-l incităm la un viol
- are omul standardele lui -
dar, văzând că avem ceva potenţial ne-a dat o arvonă să ne gătim un pic
...aşa, pentru un viitor...prosper.
Partea faină e că bravii noştri demnitari s-au gătit doar ei,
nu şi pe noi,
deşi tare cred tot noi o să simțim...sula...în coaste.
Ferea! Nu se stie niciodata :)
RăspundețiȘtergereBlog and roll