Melancolie, circ şi jale

Am admirat mereu acea melancolie dulce ce-o revarsa in versuri către sufletul meu, vocea ei, a Mădălinei Manole.

Mi-a părut rău când s-a sfârşit. Cu atât mai mult că a fost un sfârşit voit.

Atunci i-am condamnat gestul.

Azi, la o zi distanţă după comemorarea unui an de la trecerea ei în nefiinţă, mă declar dezgustat până peste urechi de purtarea soţului/fostului soţ, Petru Mircea, şi familia acesteia, şi tare-mi vine să-i dau dreptate ca a plecat...de una singură, cu mâna ei...

Asta e când, vrând-nevrând eşti înconjurat de-o claca de clovni cu feţe de om.

Circ, în stare denaturată.

Circ românesc autentic.

Păcat!

Autobuzul binecrescut

Nu știu la alții cum e, dar știu cum e la noi: nesimțire crasă parcă de pe-un ceaun de maligă rasă.

Cred că una din acele experințele notabile ce te pregătesc pentru viața mizeră ce urmează s-o traiești e mersul cu autobuzul pe-o rută oarecare.

 Nimic nu se compară încă de prima treaptă cu sinergia parfumului de putrefacție, jeg, nespălare și sudoare în care se complac unii din nobili călători ce nu vor polueze planeta cu satanicele produse de îngrijire corporală, aceeași călători pentru care postul de radio din autobuz e de atăt prost gust încât sunt nevoiți să-și scoată telefoanele - mereu ultima generație, niciodată cu credit - și să ne aducă la cunoștință ultimele realizări in domeniul analfabetismelor și a rimelor chinuite a diverșilor interpreți de manele. După aceată etapă inițiatică, până la destinație, nu mai ai de îndurat decât înghesuiala tipică cutiilor de sardine, semințele scuipate pe/lângă/în tine, excesul de zel al controlorilor...și lista poate continua...și totuși niciodată, în autobuz, nu am auzit pe cineva cerându-și scuze.

Oare am să apuc asta în timpul vieții?

De remarcat că „pe la alții” și autobuzele-și cer scuze (vezi poza de mai sus).

Dacă ai mers cu autobuzul și încă ești întreg atât fizic cât și moral te rog accepta-mi sincerele felicitări!

Cupidon drives Dacia

Nu e de mirare,caci in Dacie cand mergi, pe un nor parca plutesti!

Cupidon, un fel de Don Juan cu buget redus, dupa ce a dat iama-n femei sagetandu-le cu sulita sa magica, ridicandu-le de pe bancheta din spate in al noulea cer al placerilor trupesti, nebanuite, ca sa se promoveze si el un pic ca doar asa-i la moda s-a apucat de tuning auto.

Aoleu!

Si zi de vara pana-n seara el la Dacie munci 

Si alba toata o vopsi

Geamurile le-negri si-o patura pe luneta-si tranti

Sa fie discret! baiat cochet...

Taximetristii, ghost drivers...

Pe la noi, pe aici, pe ale noastre plaiuri mioritice circula o vorba, din popor, din vechi stramosi: "Daca e sa trimiti pe cineva dupa moarte trimite-l pe "Gica" (nume ales aleatoriu) ca pan'se intoarce mai traiesti vreo cativa ani".

Dar cum asta e tara specialistilor, de orice fel, gen, culoare, orientare politica, sexuala sau religioasa, "politaii stie ei mai bine" si cum vreau sa-mi inscriu si eu inteligenta in cea populara am sa scot si eu o maxima traita pe propria piele:

"Daca ti s-a urat cu zile ia un taxi!!!"

si de restul se ocupa taximetristul. Oricum nu uita inainte de asta sa-ti rezervi un loc de veci si sa-ti lasi ADN-ul pe undeva ca sa poata "specialistii criminalisti" identifica care esti tu si care e "the ghost driver".

Eu cred ca toti taximetristii atunci cand se gandesc sa practice o astfel de meserie se uita la celebrele filme "Taxi" pana cand invata toate replicile pe de rost si dupa se apuca de condus si de aici incepe calvarul pentru toti ceilalti participanti la trafic. Am o veste pentru voi, taximetristilor: Fimele sunt facute folosindu-se efecte speciale si cascadori!

Tind sa cred din ce in ce mai tare ca taximetristii sunt mai blonzi decat toate blondele la un loc.

Tu ce crezi? Daca acum nu poti scrie, pentru ca esti invalid in urma unui accident cu un taxi, roaga pe cineva sa scrie pentru tine.