Ambiţie bolnava chiar şi pentru o vacă comunală

Oare cât de slab trebuie să fii la cap să-ţi doreşti să fii cea mai grasă femeie din lume? Şi să mai afirmi că aşa eşti mai atragătoare. Poate, pentru, propriu zis: boi, bizoni, tauri.

La subiect, Susanne Eman de 32 de ani, cetăţean american, doreşte să “mănânce” visul american cu fulgi cu tot. Şi visul ei, e ca într-o zi să cântărească 730 kg, în condiţiile în care acum cântareşte numai 330 kg. Zilnic se pregăteşte asidu, consumând în jur de 20.000 de calorii.

Şi totuşi, am o întrebare:

Dacă o să ajungă cât Joiana – căci e foarte periculos pentru sănătate ce vrea -, lapte va da?

Ecologistul

Un american

El e, și poate credeți, că asemeni altora din neamul său și-a dăruit cu abnegație întreaga viață singurului capriciu pe care îl poate înțelege: umplerea stomacului, cu toate roadele pământului sau ale chimiștilor cu ochelari mari, abonați la „Hustler”, până a ajuns să-i fie considerat de ceilați o roabă de materie fecală.

Dar, nu-i așa;

 că la cât crapă o crăpătură în scoarța terestră s-ar face de-ar avea scurgeri pe la robinetul de vânt și țevile s-ar dizolva instantaneu în materie primordială de i-ar veni vreo idee să folosescă o toaletă;

 el e un ecologist, ce-n malaxorul, ce-i acoperă ce-i atârnă și poate vedea numa'n oglindă, el produce biogaz prin fermentare anaerobă pe care mai apoi, în stare lichidă, îl trece în rezervorul mașinii personale.

Admirabil demers!

Biogaz: http://en.wikipedia.org/wiki/Biogas

Autobuzul binecrescut

Nu știu la alții cum e, dar știu cum e la noi: nesimțire crasă parcă de pe-un ceaun de maligă rasă.

Cred că una din acele experințele notabile ce te pregătesc pentru viața mizeră ce urmează s-o traiești e mersul cu autobuzul pe-o rută oarecare.

 Nimic nu se compară încă de prima treaptă cu sinergia parfumului de putrefacție, jeg, nespălare și sudoare în care se complac unii din nobili călători ce nu vor polueze planeta cu satanicele produse de îngrijire corporală, aceeași călători pentru care postul de radio din autobuz e de atăt prost gust încât sunt nevoiți să-și scoată telefoanele - mereu ultima generație, niciodată cu credit - și să ne aducă la cunoștință ultimele realizări in domeniul analfabetismelor și a rimelor chinuite a diverșilor interpreți de manele. După aceată etapă inițiatică, până la destinație, nu mai ai de îndurat decât înghesuiala tipică cutiilor de sardine, semințele scuipate pe/lângă/în tine, excesul de zel al controlorilor...și lista poate continua...și totuși niciodată, în autobuz, nu am auzit pe cineva cerându-și scuze.

Oare am să apuc asta în timpul vieții?

De remarcat că „pe la alții” și autobuzele-și cer scuze (vezi poza de mai sus).

Dacă ai mers cu autobuzul și încă ești întreg atât fizic cât și moral te rog accepta-mi sincerele felicitări!

Număr de înmatriculare

Lincoln Town

Cineva odată spunea că viața vine pe prima parte a numărului de înmatriculare și se duce tot pe prima parte a numărului de înmatriculare și mă-ntreb în numărul meu de înmatriculare ce numărul meu de înmatriculare înseamnă viața asta când în două vorbe pe-un număr de înmatriculare se poate rezuma atât de simplu. 

Ce-nseamnă?

Ce-nseamnă viața ta? 

Un monstru de eleganță și stil

Pentru incredibilul preț de doar 950.000$ poate fi al tău.

Și asta nu e tot, dacă-l comanzi acum primești un loc în cartea recordurilor la categoria :„N-am gust, n-am creier, n-am nici un fel de simț estetic, îmi place să fiu arătat cu degetul, tocmai am câștigat la loto și trebuie să scap de bani rapid”.

Arătarea e concepția unui american ce întelege foarte bine conceptul de reciclare și refolosire, atât de bine încât în cei 10 ani pe care i-a dedicat operei sale a salvat din ghearele mașinii de casat vreo 40 de automobile.

Surse neoficiale de pe lăngă talentatul și originalul inventator afirmă că acum are 2 noi proicte în desfășurare:

1. reciclarea femeilor gonflabile

2. vulcanizarea prezervativelor

Cu rabdare așteptam rezultatele și sperăm ca până atunci medicii să fi inventat ceva impotriva dispariției poftei de mâncare pe termen nelimitat.

 

Solar auto!

Inventat de-o blonda!

Claustrofoba din fire, cu o repulsie accentuata impotriva elementelor naturii/artificiale mici, dar cu o dorinta arzanda-n suflet de a avea mereu o piele de-a apusului culoare pe-un cersaf alb de catifea langa-un milionar in euro, neputand indura, deci, solarul, neuronul ei buclucas gasi totusi un mijloc de a se bronza: sa-si puna poponetul pe-o capota infierbantata; desi ea se infierbanta mai tare si fara sa fie rulata in conditii extreme, trebuie doar sa-i arati dimensiunea barbatiei pastrata cu stoicism intr-o banca elvetiana, de preferinta.

Tare blonda!

Ma intreb ce-o sa faca fotograful cand o sa vrea sa-si bronzeze astfel si sanii?

Sper ca nici viol si nici atac de cord...

Da-i...da-i...cand face poc te opresti...

Cand eram scoler si invatam sa fugaresc pietonii pe trecere, instructorul meu de aviatie ( i'm not driving, i'm flying low) imi spunea mereu asa: "Da-i...da-i...cand face poc te opresti..." si l-am crezut, ca am parcat odata intr-un stalp...n-a vrut sa se dea la o parte ( pietonii mereu fug, stalpii nu...)

Dar parasind plaiurile mioritice si frenezia iesitului pe strada pe la noi, si ne uitam pe la altii, vedem ca nici ei nu-s mai de soi...

De curand, un american,din Tulsa, dupa ceea ce credeam a fi expresie tipic romaneasca a scos "fundul" unei masini ( Mercedes) prin zidul unei parcari, motivand ca a procedat intocmai cu instructiunile primite cand era invatacel si ca de vina e instructorul ca nu i-a zis sa se uite in oglizi si-n senzori cand merge cu spatele si mananca si-un hotdog. Adevarul e ca americanii mereu lucreaza numai cu proceduri standard... asta nu era trecuta in manual...

Imi pare rau pentru masina...