Cartonaş portocaliu pentru vreme

Meciul disputat pe teren alb între ninsoare şi ger s-a încheiat cu numeroase fracturi şi luxaţii.

Arbitrul Viscol a fost pus în faţa unei situaţii nemaintâlnite în acest sezon şi a trebuit să combine cele două cartonaşe:  galben acordat gerului, respectiv roşu acordat ninsorii, pentru a ajunge la un rezultat cât de cât acceptat de suporterii celor două echipe.

Dat fiind faptul că rezultatul nu este unul decisiv,  cele două echipe au căzut de acord  ca returul acestui meci să fie disputat pe teren neutru: Autostrada A1.

Costum pentru Băiatu’

Că-i frig şi ger, şi bate vântu’ cucu-n dungă,

Şi când se-ascunde, clar nu mai fecudă,

Nici nu mai cântă, nici nu mai calcă.

Cu nasu-n prepuţ, primăvara asteaptă.

Şi, ce-i mai rău, la web nu se mai arată.

Plecând de la acest imn al abstinenţei, creatoarea de zgomot şi ţămbălău, Oana Zăvoranu, a prezentat pe contul ei de facebook o poza de-a băiatului lui Tudy, gătit într-un costum împletit de ea, cu truda mânuţelor sale.

Ea care are grijă de un cimitir, ştie cel mai bine cât e de important să ai grijă de vii.

Iubitelor iubite, luaţi exemplu!

Succes răsunător. Zăpada este zdrobită de picioarele românilor

Încă o dată, zăpada a fost luată cu asalt de tălpile românilor, nelăsându-i ocazia să se aşeze. Deşi a adoptat o tactică mişelească de a-şi începe descendenţa către sol în pas cadenţat silenţios, românii, încă o dată dacă mai era cazul, dând dovadă de o vigilenţă extraordinară au răspuns în forţă punând mâna pe lopeţi, de la mic la mare, în miezul nopţii.

Aflându-se în faţa acestei desfăşurări de forţă, zapada a plusat vijelios cu fulgi mari, repezi şi viscol năpraznic. Românii au rezistat eroic. Cântecele de „duşmănie” ale lui salam, fasole făcăluită, varză tocată şi guţă-puţă, precum şi vinul fiert şi sarmalele de campanie - că-i an electoral - i-au îmbărbătat şi i-au întremat.

Zăpada a fost biruită. Niciun drum nu este închis. Nicio maşină nu  a ieşit în decor din cauza zăpezii sau a gheţii. Nicio babă nu a dat cu ea de pământ din aceeaşi cauză.

Totu-i armonie.

Miercurea fara cuvinte

Ramona Gabor nu mai colindă cluburile

“A trecut Craciunul s-a terminat perioada de colindat prin cluburi, de acum se apropie Paştele aşa că merg ca iepuraşul prin cluburi.”

Liviu Vârciu trece pe batiste

“După divorţul de Adelina, am început să-mi schimb partenerele ca pe batiste, că Adelina când a plecat mi-a luat toate şosetele.”

Cătălin Botezatu gesturi obscene cu păpuşi

 “De când m-am despărţit de Bianca, am revenit la vechile mele iubiri: păpuşile, ce mi-au fost alături de la începutul carierei. Îmi place să le răsfăţ oricând şi oriunde căci sunt lipsite de fiţe şi tabuuri. Şi în final nu-i nicio diferenţă: şi păpuşile scârţâie, deşi ce-i drept nu se gudură precum căţelele în călduri pe lângă fotbaleatori urât mirositori şi prost îmbrăcaţi.”

Pur - Miercurea fara cuvinte

S.M.U.R.D.

Serviciul Mobil de Urgenţa, Reanimare şi Descarcerare

sau

Serviciul Macabru al Uitării de Răniţi şi Delăsare

Depinde doar de tine.

Eu susţin Campania Salvare pentru Smurd.

Tu?

Uite cum o poţi susţine şi tu: http://www.facebook.com/SalvarepentruSMURD

Madălina Pamfile. Elevă. Asistentă. Poeată

Vă prezint în exclusivitate, capodopera autobigrafică a acesteia. Bineînţeles în versuri.

Lectură amuzantă şi neimpozabilă vă doresc!

De mică, când cerul cu privirea cutreieram,

În adâncul sufletului cu disperare îmi doream,

Să fiu o paraşutistă care,

Nimereşte din prima un loc bun de andocare.

Apoi, am mai crescut,

Şi chiar, din liceu, cu-cutezanţă am sărit,

Pentru practică, peste tot pe unde m-am găsit,

Până în acea minunată zi, când în faţa lu' Mazăre am nimerit,

În poziţia “fundul sus, capul plecat”

 Ce mi-a dat...

De julit, doar un pic, dar m-a propulsat.

În carieră,

Sus, sus, tot mai sus!

Pe scăunel,

Să se vadă al meu bikinel,

În emisiunea lui Capatos

Să ştie lumea că-s o fată dornică de patos!

Tinereţe făr’ de bătrâneţe şi viaţă făr’ de moarte

 Şi nu tre’ să fii nici Făt Frumos,

nici măcar nu-ţi trebe’ legendarul paloş gros s-o „salvezi” vârtos pe Ileana Cosânzeană, când are ea chef;

poţi sta lăbărţat, la tine-n cocină pe canapea, cu burta hidoasă şi păroasă afişată ostentativ de sub maioul apretat cu tot ce nu ţi-a mai intrat în gură;

cu degetele grase, diforme şi la fel de nespălate pe telecomanda care, la o simplă de buton apăsare, îţi aduce-n prin-plan, Ilene Cosânzene „lucrătoare” de pe plan mondial

Ca sa dobândeşti basmica eternitate

trebuie doar să mănânci regulat cartofi prăjiţi de la McDonald’s. Aceşti cartofi sunt eterni.

Nici un drac de bacterie nu are curaj să se apropie de ei. Aşa-s de buni. Proaspeţi, aurii şi apetisanţi după numa’ 3 ani de stat în borcan.

Nu uita: Eşti ceea ce crăpi!

Dobândeşte-ţi acum “Tinereţea făr’ de bătrâneţe şi viaţa făr’ de moarte”, cât încă nu s-a apucat vreo organizaţie să facă tam-tam şi apoi cei de la McDonald’s să nu-şi mai asezoneze cartofii prăjiţi cu chimicalele eternitaţii.

Sursa: Stirile ProTv

Noi ştim să avem grijă de noi cel mai bine – Miercurea fără cuvinte

Femeile ar trebui obligate să poarte chiloţi sub rochiile de mireasă

Un demnitar brazilian, Ozias Zizi, extrem de ocupat de problemele existento-sociale ale conaţionalilor săi, revoltat de faptul că-n oraşul său, Vila Velha, tot mai multe mirese trec pragul bisericii fără să-şi ţină păsărelele în colivii textile, propune un proiect de lege care să interzică acest lucru.

Miresele, superstiţioase, consideră că ciripitul unei păsări libere are mai multe şanse să-şi păstreze cucul lângă ea.

Am aşa un sentiment că tot el, având în vedere zelul său, se va propune pentru jertfa de a verifica acest lucru, păsărică cu păsărică.

Deşi e  un demers lăudabil, se pare că reprezentaţii bisericii se opun, motivând că opţiunea de a purta sau nu indispensabili e absolut personală şi nu are nimic de a face cu biserica.

Uite că de data asta chiar biserica se opune unui demers lăudabil. Mai rar asta.

Sursa: Stirile ProTv

De la prieteni adunate, la cafea merg ascultate

- Sara, i se adresează Avrum, afacerile merg tot mai bine şi am hotărât să ne mutăm prăvălia mai central.
Evident, ea este bucuroasă. În curând Avrum se hotărăşte să-şi ia o maşină nouă în locul celei vechi. Peste câteva luni, el îi spune:
- Ştii, oamenii cu care suntem noi în legătură stau în cartiere mai bune… trebuie şi noi să stăm între ei, aşa că am cumpărat un apartament de 8 camere într-un cartier select. Ne vom muta în câteva zile.
Evident, ea este foarte fericită. După alte câteva luni Avrum îi spune:
- Toate cunoştinţele noastre au personal de serviciu, afacerile ne merg, slavă Domnului… aşa că am hotărât să angajez o subretă, o bucătăreasă şi un şofer.
Sara este în culmea fericirii.
La una din multe recepţii pe care le dă familia, Avrum se aşează lângă consoarta sa şi îi spune:
- Ştii, draga mea, în societatea pe care o frecventăm este imposibil să nu ai o metresă; o vezi pe blonda aia înaltă care şade pe capapea – este amanta bancherului Legrand, roşcata de lângă pian este amanta ministrului Dupont… iar bruneta care vine spre noi… este a mea…
- Nu ca să mă laud, dar a noastră arată cel mai bine; mai bine decât celelalte!

De câte feluri sunt evreicele

1.Elastice (se întind cât ţine patul).
2.Supra-elastice (care se întind şi în alte paturi)
3. Credincioase (care se întind până la Dumnezeu)

Raşela şi Moritz trebuie să plece în America, dar n-au bani decât pentru un singur bilet.
Pleacă Raşela şi după puţin timp Moritz primeşte 100 de dolari într-o scrisoare. După vreo 3 zile, 200 de dolari, apoi, 500, apoi 800, apoi, 1000.
Moritz pleacă şi el în America fără s-o anunţe pe Raşela, ca să-i facă o surpriză.
Intră la hotelul unde locuieşte Raşela şi-o găseşte goală în pat cu un tip.
- El ţi-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o? - strigă furios Moritz.
-Da.
-Şi cei 200 de dolari, tot de la el îi ai?
-Da.
-Şi cei 500, şi mia de dolari, tot el ţi i-a dat?
-Da.
- Înveleşte omul, că răceşte…

-Domnu doctor sunt foarte, foarte nervoasă.
-Mărită-te,cucoană.
-Sunt măritată, da’ nu-mi ajunge.
-Luaţi-vă un amant.
-Mi-am luat doi, da’ nu-mi ajunge.
-Luaţi-vă pe al treilea.
-Am, dar tot nu-mi ajunge.
-Doamnă, dar dumneata eşti bolnavă.
- Daţi-mi scris, că lumea spune că-s curvă.

Schwartz se întoarce acasă de la înmormântarea soţiei şi de odată îi cade în cap o ţiglă.
- Ce e Rifca, ai şi ajuns sus?