vineri, iulie 15, 2011

Melancolie, circ şi jale

Am admirat mereu acea melancolie dulce ce-o revarsa in versuri către sufletul meu, vocea ei, a Mădălinei Manole.
Mi-a părut rău când s-a sfârşit. Cu atât mai mult că a fost un sfârşit voit.
Atunci i-am condamnat gestul.
Azi, la o zi distanţă după comemorarea unui an de la trecerea ei în nefiinţă, mă declar dezgustat până peste urechi de purtarea soţului/fostului soţ, Petru Mircea, şi familia acesteia, şi tare-mi vine să-i dau dreptate ca a plecat...de una singură, cu mâna ei...
Asta e când, vrând-nevrând eşti înconjurat de-o claca de clovni cu feţe de om.
Circ, în stare denaturată.
Circ românesc autentic.
Păcat!

2 comentarii: