Până mai ieri,
- când sânii erau două nuci verzi - ori de câte ori gurița, din preaplinul ce-o umple mai scăpa câte ceva,
el - sfârcul cu personalitate marcanta (cel din drepata imaginii) -
cât putea se încorda, se întârea, se lungea, dorind a recupera ce guriței îi prisosea, având meritul deosebit de a fi ultima linie de apărare împotriva irosirii lichidului albicios, al vieții.
Acum,
de când Moș Martin - bucuros că șoaptele guriței l-au mai trezit și pe el - i-a cumpărat fetei silicoane iar el a cam fost trecut în rezervă. Doar că, spre deosebire de sfârcul din stânga nu s-a lăsat, el a continut să lupte și s-a ridicat în vârful sânului pentru a-și manifesta importanța și utilitatea.
Ce sfârc! Ce caracter!
