Orice îndrăgostit ar face la fel,
de gândul ce-i sălăşluieşte chipul, trupul şi zâmbetul iubitei sale ar fi spulberat de vânturi năpraznice, cu sălbăticie, în toate colţurile mansardei
- ce-o poartă pe umeri – ,
punându-l mereu pe înfocatul îndrăgostit în căutarea pribeagului
- fără voie, gând-.
Orice îndragostit, când şi-ar regăsi gândul, ar avea grijă să nu-l mai piardă.
Şi cum ar putea face asta mai bine decât bătându-i un cui şi atârnându-l în perete,
asemeni unui tablou preţios ca însăşi viaţa.
