Absolut normal

Orice îndrăgostit ar face la fel,

 de gândul ce-i sălăşluieşte chipul, trupul şi zâmbetul iubitei sale ar fi spulberat de vânturi năpraznice, cu sălbăticie, în toate colţurile mansardei

- ce-o poartă pe umeri – ,

 punându-l mereu pe înfocatul îndrăgostit în căutarea pribeagului

- fără voie, gând-.

Orice îndragostit, când şi-ar regăsi gândul, ar avea grijă să nu-l mai piardă.

Şi cum ar putea face asta mai bine decât bătându-i un cui şi atârnându-l în perete,

 asemeni unui tablou preţios ca însăşi viaţa.