Ne-indolenţă

 

Că ne pasă, pasă, pasă...

 când ceilalţi, într-o pasă mai puţin bună, iau plasă,

şi-n stomac şi-n plasă n-au decât mai multe griji şi nevoi pentru acasă, unde, de cele mai multe ori, alte guri se reped la plasă...şi iau plasă.

Şi uite aşa zi de zi, ai noştri capi ne-indolenţi ne-tind câte-o plasă, să nu care cumva să picăm şi apoi, măcar în ceasul al doisprezecelea să ne deşteptăm şi mai ştiu eu, în stradă să ne răsculăm şi drepturile să ni le strigăm.

Dacă roata se întoarce, oare, plasa s-o întoarce?

Șezătoare

Nu-i așa că te apucă melancolia când te gândești la vremurile de demult când astfel de întâlniri culturale se organizau mult mai des.

Și fiindcă toată lumea trona propriul rahat, nu mai exista setea asta de putere și lucrurile mergeau cât de cât bine, și, poate cel mai important, țara era încă a noastră...

Acum e unul care tronează un mare rahat

iar noi suntem liberi...să ne răhățim în rate, să așteptam un mai bine, ce pare că nu mai vine....poate doar când ne-or cumpăra, de tot, alții, să fim sclavi cu acte în rgulă pe propriul pământ.