marți, februarie 01, 2011

Șezătoare

Nu-i așa că te apucă melancolia când te gândești la vremurile de demult când astfel de întâlniri culturale se organizau mult mai des.
Și fiindcă toată lumea trona propriul rahat, nu mai exista setea asta de putere și lucrurile mergeau cât de cât bine, și, poate cel mai important, țara era încă a noastră...
Acum e unul care tronează un mare rahat
iar noi suntem liberi...să ne răhățim în rate, să așteptam un mai bine, ce pare că nu mai vine....poate doar când ne-or cumpăra, de tot, alții, să fim sclavi cu acte în rgulă pe propriul pământ.

Un comentariu: