Din vechi timpuri apuse, pe când soarele începuse a curta luna, femeia a fost mereu o enigmă pentru, noi ceilalți, falnici cutezători ce dorim a le pătrunde misterul sau incursiona taina.
Și cum azi m-am trezit cu gânditorul tare inspirat am să propun și eu o analogie:
Să ne imaginăm că femeia este un pahar
...să zicem rozbonbon...cu iubire și fericire, jumătate plin - jumătate gol;
și așa i-ar trebui menținut nivelul, chiar dacă are scurgeri, avându-se în vedere - pe la jumătatea distanței dintre picioare, prin supapa de sens - reumpleri periodice.
Numai că, vezi să nu:
1. Îl umpli peste nivelul optim (mai sus convenit), paharul, că buzele-i roșii de atâtă poftă se vor strânge în jurulul paiului și vor sorbi tot...și apoi când vine barza ai să le strângi tu de mânie că scâncietorul are întâietate la sfârcurile mândru înălțate.
2. Îl lași să se golească, că după o să-i fie frecată tare supapa până să se amorseze și e posibil ca tu să afli asta numai de prin vecini.
Is filozof ori ba?
Esti tare filozof dar poza spune tot! :)
RăspundețiȘtergerete felicit pentru acest post bravo :D te astept si pe la mine
RăspundețiȘtergerepăi... amuzant. :))) poza spune multe...
RăspundețiȘtergereori suntem pizde proaste ori nu suntem
RăspundețiȘtergereJust Cata - http://just-catalina.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereEu te-am adaugat la link exchage ;))
O zi frumoasa :D
http://tobias665.blogspot.com/ te-am adaugat
RăspundețiȘtergerehmm...interesanta poza :-?
RăspundețiȘtergereMi-au placut concluziile.
RăspundețiȘtergereEsti filosof, dap.