Numai că de data asta a făcut ce-a făcut şi a greşit măsura, meşterul meseriaş.
În loc să-i facă soţului,
aşa cum ceruse nevasta-sa, o perche de coarne de bou care să-i întindă şi să-i descreţească fruntea, că-n ultimul timp era mai mereu ursuz,
aşa cum ceruse nevasta-sa, o perche de coarne de bou care să-i întindă şi să-i descreţească fruntea, că-n ultimul timp era mai mereu ursuz,
el – încornoratorul - din mărinimie,
i-a făcut o pereche mare şi frumoasă de coarne de bivol.
Mândria soţului,
manifestată cu fast pe stradă c-un mers ţanţoş, a ţinut până a intrat în casă, când cu ale sale coarne mari a zgâriat tot tavanul proaspăt renovat cu bani de la bancă, la care el se înjugase, ca un bou nu ca un bivol, pentru bunăstarea soţiei să plătească.
manifestată cu fast pe stradă c-un mers ţanţoş, a ţinut până a intrat în casă, când cu ale sale coarne mari a zgâriat tot tavanul proaspăt renovat cu bani de la bancă, la care el se înjugase, ca un bou nu ca un bivol, pentru bunăstarea soţiei să plătească.
Şi s-a înfuriat...rău de tot.
Morala: Când pui coarne verifică înalţimea tavanului.
dragut post
RăspundețiȘtergeremc si mai poftin
RăspundețiȘtergere