Ciobanu

La dreapta.

-Măcar e sincer și cred că nu e nevoie să detaliez-

Mințim, zi de zi mințim, pentru orice nimic zi de zi mințim

 și ce-i cu adevărat trist e că de cele mai multe ori noi pe noi ne mințim căci ceilalți sunt mult prea preocupați să se mintă singuri și între ei și pe noi; ne spunem povești despre ce am vrea să fie atât de des încât le credem,credem în propriile fantasme și iluzii când de fapt ne afundăm în mocirlă și deziluzii...

Și atunci unde-i viața adevărată?

Unde-s bucuriile, tristețile, împlinirile, eșecurile, fericirea și nostalgia?De ce ne e mai ușor să ne chinuim să imităm modele de carton din stânga sau drepta când să fim noi, așa cum suntem noi cu adevărat nu presupune nici un efort...sau poate, nu mai știm să fim noi?