Cel putin asta crede un francez, trecut pe la biserica doar la botez, ca asa e datina crestineasca.
De mic copil paduri cutreiera de zi-n noapte, cand se intorcea acasa de manca. Timpul repede trecu, el mare si falnic ca un brad se facu; Dacia, Mcv-ul lansa si el de bucurie dupa ce si-l achizitiona, in padure se muta.
Pana aici nu fu prea greu, dar dormind asa pe scaun, intr-o zi amorti si-o idee repede-i veni: bancheta spate azvarli si-n loc un pat dublu isi tranti si dormi si dormi ca un prunc in plina zi. Cum dragostea, de natura de asta data, trece prin stomac si vanatul ii interzis isi mai puse-n cochilie un frigider si-un fel de debara ca sa aiba omul de unde manca.
Ca Mcv-ul sa fie complet, francezul intreprinse si un dus discret: o prelata in graba aruncata pe portierele din spate, o plosca de plastic cu furtun, ca atunci cand iese-n lume "francezul imputit" sa nu fie numit.
O fi sau o nu fi Dacia Mcv o cochilie cu motor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu