Timpul, fără tine, spre mormântul lui din mii de clipe
ale eternitatii ce-mbracă-n uitare
- zâmbete şi suspine -
ale unei vieti ce-am trăit cu furia îndragostiţilor, dorinţa pruncului ce caută sfârcul matern şi nebunia fiarelor sălbatice.
Merge greu, istovitor de greu, şi-aş da oricât pentru-n sărut.
Al tău...
Ce vrei? în schimb...
Vreau recunoastere universala !
RăspundețiȘtergere